Ocnele Mari

Odata ajunsi in Ocnele Mari, in inima tinutului valcean, acordati, mai intai, privirii si apoi mintii si trupului sansa de a se bucura de pitorescul desavarsit al colinelor care se inchid si se deschid ocrotitoare asezarii urbane de pe valea Raului Sarat. Veti simti cum sufletul va multumeste ca i-ati oferit un asemenea moment, fiindca la Ocnele Mari cerul si pamantul, trecutul si prezentul, realul si legendarul se intrepatrund la tot pasul in cele mai neasteptate ipostaze. Dealuri impadurite, pajisti ademenitoare, case strajuite de pomi fructiferi, turle de biserici, blocuri si lacurile de sare, mai vechi si mai noi, peste care dainuie o aura de liniste, de pace si multa lumina.

Ocnele Mari este unul din cele mai vechi orase ale Olteniei. Comertul cu sare exploatata aici de peste 2000 de ani, infloritor sau restrans, dupa cum erau vremurile, dar permanent, a permis dezvoltarea acestei localitati atestate istoric in 1402. De-a lungul epocilor, sarea a calauzit pasii domnitorilor pamantului spre Ocnele Mari, trecerea lor fiind consemnata in documente administrative, danii si inzestrari pentru cele zece biserici si manastiri ridicate aici, ca si in extinderea exploatarii cu efecte benefice asupra vietii comunitatii. Asa se ajunge ca in 1912 sa se deschida, pe amplasamentul unei vechi saline dezafectate, unul din primele stabilimente balneare curative din zona. Binefacatoarele ape sarate devin repede cunoscute si Ocnele Mari este declarata statiune balneara.

In ultimii 50 de ani existenta orasului a intrat intr un con de umbra, multa, prea multa sare de aici devenind mai importanta decat oamenii si valorile lor. Oamenii din Ocnele Mari sunt simpli, harnici, inteleptiti de viata nu prea usoara pe care o traiesc, insa deosebit de primitori. Cei mai scoliti dintre ei si-au luat zborul si ne fac cinste acolo unde sunt si de unde se intorc mereu la Ocnele Mari cu drag si cu dor. Plecarile si permanentele intoarceri s-au transformat cu timpul in adevarate sarbatori locale, care adaugate sarbatorilor religioase si sarbatorilor nationale dau o anume dimensiune spatiului spiritual Ocnele Mari.

Acesta este Ocnele Mari, orasul in care veti gasi cea mai buna apa de baut, cea mai sarata apa din Europa, adevarat miracol pentru sanatatea copiilor, adultilor si varstnicilor; in care fiecare iti poate vorbi despre Thiamarcus, Burebista, Mihai Viteazul, Miu Haiducul si despre alte personalitati intrate deja in mitologia locala, de aici nelipsind nici Petre Tutea ori Vasile Militaru. Aici oricine te poate conduce la Buridava, la Evantai la Fagul Miului si multe alte locuri simbolice.

In prezent, pentru Ocnele Mari se deschid noi perspective de dezvoltare locala in concordanta cu spiritul orasului si cu dorinta cetatenilor, printr-o mai mare deschidere fata de cei care doresc sa-si limpezeasca mintea si sufletul intr-un popas mai lung sau mai scurt pe aceste meleaguri sau sa faca bai in binefacatoarele lacuri de saramura Pentru cei care doresc sa investeasca in Ocnele Mari, ca si pentru cei care vor dori sa se stabileasca aici, administratia locala este pregatita sa le vina in intampinarea initiativelor si solicitarilor.

In prezent, in Ocnele Mari se se investeste masiv in infrastructura rutiera, in alimentarea cu apa si cu gaze pentru crearea conditiilor dezvoltarii bazei de turism si de agrement a localitatii, pentru diversificarea ofertei de investitii a orasului. Ocnele Mari se redeschide pentru viata eco-turistica si cultural-spirituala.

Pentru acestea, din moment ce ati deschis acest site sau ati intrat deja in Ocnele Mari va dorim cel mai calduros bun venit si petrecere frumoasa! Vom aprecia cu consideratie sugestiile si sprijinul dumneavoastra.

2 Responses

  1. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

  2. Loc magic, oameni cu sufletele, casele deschise, cu zâmbetul dumnezeesc pe buze, cu povesti fermecatoare ce își aveau adancuri in istoria de mii de ani. Dealuri, vai , cer care imbratisa pământul parca cu alta caldura, lumina, întuneric, Livezile bine îngrijite de gospodarii neobositi care te ospstau si pe deasupra îți mai umpleau si o trăieșta cu poame, așa îmi amintesc eu Ocne, Ocnita de acum 30-40 de ani unde mi-am petrecut vacante de paradis in copilărie. Si acum după ani si ani, la distanță de mii de km, încă mai visez la acele timpuri. Oh! Si ce minune Copila fiind sa descoper ruinele de pe vremea Dacilor neinfricati, sa beau apa din aceeași fântână din care si-au domolit si ei setea. Câte povesti îmi mai imaginam , seara dub clar de luna, cu tata si nea Vasile , pe atunci, despre vremuri demult apuse. Tatăl s-a dus,a fel si ca nea Vasile, eu am urmat cai departe, dar ma bucur sa vad cum Ocnele Mari renasc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: